Hipoglicemia simptomatică: cum o recunoști

Ghid pentru persoanele cu diabet zaharat

Transpirațiile reci, tremurăturile, palpitațiile, senzația bruscă de foame sau amețeala pot fi semnele unei hipoglicemii.

Hipoglicemia este una dintre cele mai importante complicații acute ale tratamentului diabetului zaharat. Poate apărea atât la persoanele cu diabet zaharat tip 1, cât și la cele cu diabet zaharat tip 2, în special atunci când utilizează insulină sau anumite medicamente care stimulează secreția de insulină.

De cele mai multe ori, hipoglicemia poate fi corectată rapid dacă este identificată și tratată corespunzător. Totuși, în anumite situații, poate produce confuzie severă, convulsii sau pierderea conștienței.

De aceea, orice persoană cu diabet care prezintă risc de hipoglicemie ar trebui să știe să recunoască simptomele, să măsoare glicemia și să aplice corect tratamentul.

Ce este hipoglicemia?

Hipoglicemia reprezintă scăderea concentrației glucozei din sânge sub un prag considerat sigur.

La persoanele cu diabet zaharat, valoarea glicemiei sub 70 mg/dl (3,9 mmol/l) reprezintă un prag de alertă care necesită intervenție.

Conform recomandărilor internaționale, hipoglicemia este clasificată în trei niveluri:

O hipoglicemie de nivel 3 poate apărea indiferent de valoarea glicemiei documentate. Criteriul principal este incapacitatea persoanei de a se recupera fără ajutor.

Care sunt simptomele hipoglicemiei?

Simptomele hipoglicemiei apar ca urmare a activării mecanismelor de apărare ale organismului și a reducerii disponibilității glucozei pentru creier.

Ele pot fi împărțite în două categorii importante: simptome autonome și simptome neuroglicopenice.

1. Simptome autonome: primele semne de avertizare

Atunci când glicemia începe să scadă, organismul activează sistemul nervos autonom și eliberează hormoni de contrareglare, inclusiv adrenalină.

Această reacție poate determina:

• Tremurături: ale mâinilor sau ale întregului corp.
• Transpirații reci: uneori abundente, chiar și fără efort fizic.
• Palpitații: senzația că inima bate mai repede sau mai puternic.
• Foame bruscă: uneori foarte intensă.
• Anxietate și neliniște: senzație de teamă sau agitație fără o cauză evidentă.
• Paloare: pielea poate deveni vizibil mai palidă.
• Furnicături: mai ales în jurul gurii și al buzelor.

Aceste simptome reprezintă mecanisme de avertizare care pot permite corectarea hipoglicemiei înainte de apariția manifestărilor neurologice.

Totuși, ele nu apar obligatoriu la fiecare episod și pot varia de la o persoană la alta.

2. Simptome neuroglicopenice: când creierul este afectat de glicemia mică

Creierul are nevoie de un aport continuu de glucoză pentru a funcționa corespunzător.

Atunci când glicemia scade suficient de mult, pot apărea manifestări neurologice, denumite simptome neuroglicopenice.

Acestea includ:

• Dificultăți de concentrare și atenție
• Încetinirea gândirii
• Amețeli
• Vedere încețoșată sau dublă
• Confuzie și dezorientare
• Tulburări de vorbire
• Dificultăți de coordonare și mers
• Comportament neobișnuit, iritabilitate sau agresivitate
• Somnolență accentuată

În situațiile severe pot apărea convulsii, pierderea conștienței și comă.

Important: o persoană cu hipoglicemie poate părea confuză, dezorientată sau chiar intoxicată cu alcool. În aceste situații, măsurarea glicemiei este esențială, dacă poate fi efectuată fără întârzierea intervenției de urgență.

La ce valoare a glicemiei apar simptomele hipoglicemiei?

Nu există o valoare unică la care toate persoanele dezvoltă simptome.

La multe persoane, simptomele autonome încep să apară în apropierea valorii de 70 mg/dl. Totuși, manifestările neuroglicopenice devin mai probabile la valori mai mici, în special sub 54 mg/dl.

Este important de menționat că pragurile sunt influențate de istoricul glicemic individual.

De exemplu:

• O persoană cu hiperglicemie cronică poate prezenta simptome asemănătoare hipoglicemiei în timpul unei scăderi rapide a glicemiei, chiar dacă valoarea rămâne peste 70 mg/dl.
• O persoană care a prezentat hipoglicemii repetate poate să nu mai recunoască simptomele obișnuite, chiar la valori foarte scăzute.

Prima situație poate reprezenta o hipoglicemie relativă, fără o glicemie sub pragul biochimic de hipoglicemie. A doua poate indica alterarea percepției hipoglicemiei și apariția hipoglicemiei asimptomatice (care nu este simțită de către pacient).

Prin urmare, simptomele trebuie corelate cu măsurarea glicemiei ori de câte ori este posibil.

Cum confirmăm o hipoglicemie?

Identificarea hipoglicemiei cu glucometrul

Atunci când apar simptome sugestive pentru hipoglicemie, trebuie efectuată cât mai rapid o măsurătoare a glicemiei.

Procedura recomandată este:

1. Opriți activitatea desfășurată și așezați-vă într-un loc sigur.
2. Spălați și uscați mâinile, dacă este posibil.
3. Măsurați glicemia cu glucometrul.
4. Dacă valoarea este sub 70 mg/dl, începeți tratamentul hipoglicemiei.
5. Dacă nu puteți măsura imediat glicemia și simptomele sunt sugestive, tratați hipoglicemia suspectată fără să așteptați.

În cazul unui pacient cu tulburări de conștiență, confirmarea prin glucometru nu trebuie să întârzie apelarea serviciilor de urgență.

Identificarea hipoglicemiei cu senzorul CGM

Sistemele de monitorizare continuă a glucozei (CGM) pot identifica scăderea glucozei și, în funcție de dispozitiv, pot declanșa alarme înainte de apariția hipoglicemiei sau atunci când este atins pragul de alarmă.

CGM oferă informații suplimentare importante:

• Valoarea actuală a glucozei interstițiale
• Direcția de modificare a glucozei
• Viteza de creștere sau scădere
• Evoluția glicemică din ultimele ore

Totuși, glucoza interstițială nu este identică în fiecare moment cu glicemia capilară.

În special atunci când glicemia se modifică rapid sau când valoarea senzorului nu corespunde simptomelor, poate fi necesară verificarea cu glucometrul.

Dacă simptomele sunt evidente sau starea pacientului se agravează, tratamentul nu trebuie întârziat pentru o verificare suplimentară.

Înțelegerea riscurilor asociate  hipoglicemiei și cum aceasta influențează activitatea pacientului reprezintă o parte integranta a educației legate de diabetul zaharat.

La IMI – Centrul de Diabet, Nutriție și Metabolism, educația terapeutică a pacientului cu diabet zaharat reprezintă o parte integrantă a terapiei. În plus, explicarea riscurilor legate de condusul automobilelor sau în anumite meserii cu răspundere mare (alpiniști, macaragii, etc.) este crucială pentru evitarea accidentelor. Explicarea masurilor de prevenție și tratament al hipoglicemiilor este de asemenea parte de bază a programelor de educație ale IMI – Centrul de Diabet, Nutriție și Metabolism.

O educație și pregătire corectă a pacientului oferă atât medicului cât și pacientului liniște și siguranța. Liniștea și siguranța reprezintă prima condiție pentru un control glicemic durabil și pentru alegeri care protejează sănătatea pe termen lung. Sănătatea pe termen lung este o condiție esențială a calității vieții pacienților noștri.